Pista de biciclete Timisoara – Serbia: cum am luat amenda, starea drumului

Ieri, de dimineata, am plecat impreuna cu Razvan, un bun prieten, spre Serbia, pe noua pista de biciclete. Ne-am propus sa facem calatoria asta inca de cand s-a deschis oficial traseul, de cateva luni. Am parcurs in total 90 km (asa zice Endomondo), am tras cateva concluzii, si am aflat, pe pielea noastra ca daca mergi pana la capat vei fi amendat. 

Starea pistei

Trecand peste rautatile din presa, pista de biciclete este mai mult decat decenta. Asfaltul e bun dar se vede ca a fost peticit pe alocuri, asta pentru ca la inceput, pana sa fie puse bariere si indicatoare, s-au gasit unii bizoni sa circule cu masinile, tractoarele sau carutele pe pista. Se vede foarte clar ca stratul de asfalt e subtire si ca nu exista vreo fundatie sub el, e limpede ca nu e facut sa mearga masinile pe el.

Dar exista totusi si cateva probleme, care sunt evident cauzate de lipsa unui program de intretinere. Prima problema: sunt multe portiuni unde pista e acoperita de nisip, pietris sau chiar bolovani mari. Acest lucru poate cauza probleme mari biciclistilor, mai ales celor care sunt pe cursiere. A doua problema: dupa Sânmihaiu Român, pe alocuri buruienile ies prin asfalt. In timp asta ar putea duce la acoperirea completa a pistei.

Daca mergi pana la capat esti amendat

Teoretic, conform proiectului (nr. 1378 din PDF), pista va merge din Timisoara pana in Zrenjanin, insa sarbii nu s-au apucat de treaba, desi la noi pista e finalizata complet, pana la granita.

Doar ca exista o problema. Cu 2-3 kilometri inainte sa se termine pista exista un indicator vechi, cu scris vopsit, care spune ca intri pe fasia de protectie si ca esti pasibil de amenda. Totusi, pista continua si nu exista vreo bariera, vreo inscriptie pe asfalt sau vreun alt indicator care sa te anunte din nou ca NU AI VOIE sa mergi mai departe. Poti sa treci lejer cu viteza pe langa el, fara sa-l vezi.

Macar niste bolovani daca ar pune cineva, ca am vazut ca sunt o gramada… 🙂

Dar noi l-am vazut…

Totusi, curiosi din fire, am mers mai departe, pana la capat. Acolo mai erau doi biciclisti care stateau la povesti cu cei doi reprezentanti ai politiei de frontiera. Ne-au fost cerute buletinele pentru identificare. Polististii au fost foarte cumsecade si vizibil suparati de faptul ca am ajuns la ei. Nu stiam de ce. Insa am aflat repede, cand ne-au spus ca sunt nevoiti sa ne dea amenda.

Am primit cea mai mica amenda posibila: 100 lei, platibila in 15 zile. Cea mai mare este 1000 de lei. Daca treci dincolo de ultimul semn de STOP, care e la vreo 2-3 metri de unde se termina pista, intri pe teren sarbesc si te vei alege cu dosar penal (inchisoare de la 6 luni la 3 ani) si o amenda sanatoasa. Chiar ieri un alt biciclist a patit asta, pentru ca a vrut sa-si faca un selfie intr-un turn vechi de la paza de frontiera din Serbia.

Altfel, le-am sugerat celor de la Politia de Frontiera sa stea cu masina langa semnul care anunta accesul interzis pe fasia de protectie, asa n-ar mai lua nimeni amenda. Dar n-au fost foarte receptivi la propunerea noastra.

In concluzie, pista de biciclete este un proiect bun, de care sunt mandru. Insa realizarea ei a fost, pe alocuri, „romaneasca” si pune tot felul de piedici celor care vor sa o foloseasca.

UPDATE: A aparut un material audio la EuropaFM astazi de dimineata. Urmeaza si pe Digi24 in curand.

UPDATE 2: Am platit amenda, cred ca voi putea scrie o poveste si despre asta si despre confirmarea ei.

UPDATE 3: Articolul a aparut la Digi24, Tion, Opinia Timisoarei si altele.