Cum bine stiti, sunt inca masterand la Politehnica Timisoara si inca stau in camin, locul declarat oficial gaura neagra a gelurilor de dus – de la momentul scrierii articolului si pana acum am mai pierdut doua bucati 🙁. Viata in camin e super-tare, ca te caleste, pana cand nu mai e. De la an la an se propaga aceeasi problema care ii are in vizor pe nefericitii care s-au gandit sa-i mai ierte pe parinti si vor sa faca un ban cinstit lucrand si ramanand in camin peste vara. Toti astia, inclusiv eu, raman an de an minim o saptamana fara tigla deasupra capului. 

Acum orice om normal o sa ma intrebe “De ce?“. Raspunsul e “Ca de aia ba, ca putem!” sau “Ca se face dezinsectie!“. Ambele raspunsuri sunt perfect reale si auzite din gurile oficialitatilor. Pacat ca ambele sunt niste vorbe spuse aiurea:

Prima e logic de ce, doar ca pentru ca poti nu inseamna ca trebuie sa lasi cateva sute de oameni pe strazi. Oameni care se bazeaza pe locul in camin si dupa vara si nu merita sa-si cauta chirie pentru o saptamana.

A doua, dezinsectie se face lunar in ultimii doi ani de zile, nu stiu in buzunarele cui merg banii de la actiunea asta dar clar e ceva necurat la mijloc pentru ca rezultate nu se vad. Nu de alta, dar unde nu erau gandaci nu sunt nici acum si unde erau traiesc in continuare cu studentii intr-o simbioza romantica; ei te iau in brate si te pupa si tu, studentul, ii plesnesti cu slapul. Ei iti mananca din paine si tu ii arzi cu spray-ul de insecte, d’astea.

Ganditi-va la un melc amarat, cu ditamai casa in spate, cum merge el incet-incet, mai incet ca cel mai ardelean din tara, spre o destinatie necunoscuta. No, asa-s eu. Si bucurie mare in sufletul meu, mare mare, cand imi umplu masina de tot ceea ce se aduna intr-o camera de camin (si se aduna, credeti-ma) si cand ma gandesc ca s-ar putea sa dorm cu prietena mea, ca si la UVT e aceeasi situatie, alaturi de bagaje, pe scaunele din fata ale masinii timp de o saptamana.

Cum sa nu-ti vina sa faci o scoala in conditiile astea? E o bucurie! 😀

Semnat,
Homeless